A fost odat? ca niciodat? un biet lustragiu care î?i câ?tiga existen?a, da, a?i ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau ?i ie?eau dintr-o cl?dire impozant? din centru.
Niciodat? nu ?tiuse exact ce cl?dire este aceea în fa?a c?reia lucra de ani de zile, poate era o Banc?, poate era o Burs?, poate vreun Minister important îns? domnii bine îmbr?ca?i care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-?i lustrui pantofii…
Lustragiul nostru era priceput în ceea ce f?cea, folosea numai crem? de pantofi de cea mai bun? calitate ?i era vesel ?i optimist. Într-un cuvânt era mul?umit cu munca lui, iar clien?ii lui la fel a?teptându-?i r?bd?tori rândul la lustruit.
Într-o zi îns? s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilal?i care l-a întrebat prietenos:
“Ce faci aici? Ce-i cu tine a?a de vesel? Nu ?i-a spus nimeni de criza financiar??”
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbr?ca?i care intrau în Banc? sau ce-o fi fost acolo, probabil to?i la curent cu criza.
“Poate nu le pas? de tine sau poate n-au avut suflet s? î?i spun? îns? criza financiar? e pe drum ?i ne va afecta absolut pe to?i, nu va sc?pa nimeni, nici m?car tu un biet lustragiu. A?a c? dac? ai un dram de minte î?i iei m?suri din timp, ca s? nu fi luat pe nepreg?tite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, ?tiu ce vorbesc.”
Dup? plecarea domnului binevoitor, lustragiul nostru r?mase pe gânduri. Poate c? întradev?r nici unul dintre clien?ii lui nu îl considerase demn s? îl pun? la curent cu criza financiar?. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele.
A?a c? lustragiul a început s? ia m?suri încât s? nu fie luat pe nepreg?tite de criza financiar?. Pentru început, folosea mai pu?in? crem? de pantofi ?i mai de proast? calitate.
Apoi a început s? aloce mai pu?in timp fiec?rui client, dup? cum se spune time is money. A început s? socializeze mai pu?in cu ace?tia, criza e criz?, nu mai e timp de smalltalk.
Preocupat de criza financiara devenise îngândurat, t?cut ?i î?i f?cea treaba de mântuial?.
A?a c? încetul cu încetul clien?ii fideli c?rora le pl?ceau veselia ?i calitatea muncii lustragiului au început s? se r?reasc?.
Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mul?umit într-un fel ciudat c? domnul cel binevoitor a avut dreptate.
“Ce m-a? fi f?cut dac? expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum a? fi fost probabil luat pe nepreg?tite de criza financiar?.”


January 21st, 2009 at 10:50 am
Haha! Foarte simpatic? povestioara. E creat? de tine sau preluat? de la cineva?
January 21st, 2009 at 8:26 pm
Simpatica, dar pe cat se poate de adevarata
.